Nu astepta sa iti faca altcineva plinul…

Rezervor cu iubire

Rezervorul nostru de iubire nu scade atunci cand oferim, ci, din contra, atunci cand incetam sa o facem. Atunci cand incepem sa calculam cat si sub ce forma primim inapoi, si ne inchidem din cauza vreunei nemultumiri mai mult sau mai putin intemeiate. Atunci cand ne lasam blocati de temeri, presupuneri, prejudecati, sau idei fixe despre ce sau cum ar trebui sa se intample, cum ar trebui sa se poarte celalalt fata de noi, ce constituie sau nu o dovada de iubire. Cu cat oferim mai multa iubire, sub forme cat mai diverse, si ne lasam sa « curgem » sub aceasta forma, cu atat ne simtim mai plini.

Recunostinta, sub diverse forme, simpatia, prietenia sincera, « dragul » pentru ceva sau cineva, manifestate sincer si neingradit, contribuie fiecare la umplerea rezervorului. De pilda, cineva care a fost parasit si simte ca nu poate invinge tristetea, isi inchipuie ca a fost dintr-o data privat de toata iubirea, prin plecarea celuilalt. De fapt, nu atat absenta celuilalt duce la pierderea starii de bine, a sentimentului de iubire, cat blocarea propriilor canale de manifestare a caldurii interioare si de conectare la sursa universala. Celalalt nu era « sursa absoluta » de iubire, asa cum o putem vedea in astfel de momente.

La fel, cineva aflat intr-o relatie, se poate supara pe partener pentru ceva ce a facut sau nu, luand lucrul respectiv foarte personal, desi este vorba poate doar de modul in care partenerul a fost obisnuit sa faca ceva. Se poate ca partenerul sa nu aiba de fapt idee ce se astepta de la el, si tu sa gandesti ca era « de la sine inteles » si sa te inchizi in tine, acuzandu-l. El simtind asta, se supara si se inchide la randul lui. Pana la urma cine este mai vinovat ? Eu cred ca cel care reactioneaza initial intr-un mod acuzator, pe baza unei pretentii ca celalalt sa stie exact ce si cum isi doreste si sa faca intocmai de fiecare data, a grabei de a face interpretari, in loc de a asculta si motivele sau punctul de vedere al partenerului si a privi lucrurile dintr-o perspectiva mai ampla.

Desigur, pot exista si motive foarte intemeiate de suparare, dar in nici o situatie inchiderea si acuzarea din start nu reprezinta o solutie buna, pentru ca declanseaza un lant al slabiciunilor care poate duce incet incet la distrugerea conexiunii intre cei doi. Cred ca, fie ca esti multumit fie nemultumit de o anumita stare a lucrurilor, este bine sa te deschizi si sa te manifesti cat mai plenar, sa profiti de libertatea de exprimare, respectand in acelasi timp si libertatea celuilalt/ celorlalti de alegere si de actiune. Fie ca esti singur sau in cuplu, acel rezervor de iubire nu trebuie sa astepti sa il umple o alta persoana, ci sa il « pornesti » tu insuti, sa il umpli tocmai prin revarsare…revarsare a afectiunii, a pasiunii, a intelegerii, a recunostintei, a bunei dispozitii, a increderii in tine insuti si in OM, a inspiratiei creatoare, si nu in ultimul rand a propriei unicitati.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *