In anul 2009, Statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, s-a imprumutat de la institutiile bancare de pe piata romaneasca cu aproximativ 18,5 miliarde de euro, in special pentru pensii si salarii. Creditele au fost contractate atat in lei cat si in valuta.
Valoarea imprumuturilor este comparabila cu finantarea contractata de la Fondul Monetar International, Comisia Europeana si celelalte institutii internationale, respectiv, 19,95 miliarde de euro.
O mare parte din aceste imprumuturi au fost scadente in 2009 si s-au rambursat fie din incasari bugetare, fie prin refinantari.
Din toate aceste imprumuturi, statul roman mai are de rambursat in urmatorii cinci ani, aproape 11 miliarde de euro (9,6 miliarde de euro capital imprumutat, la care se adauga dobanzile de aproximativ 1,35 miliarde de euro).
Sursele de rambursare ale acestor imprumuturi ar putea fi sumele provenite din cresterea incasarilor la bugetul statului (prin cresterea impozitelor si taxelor, si in special a TVA-ului) sau orientarea catre pietele externe, in conditiile in care costurile finantarii ar fi mai scazute.
In conditiile in care economia romaneasca si-ar reveni, imprumuturile contractate de Stat prin Ministerul Finantelor Publice ar trebui sa scada.
Insa, achitarea cheltuielilor curente va fi o prioritate si in acest an, tot in detrimentul investitiilor. Astel se creeaza un cerc vicios, deoarece, fara investititii, economia nu poate sa-si reia cresterea si capacitatea de a generara venituri pentru a se autosustine.
Totusi, orientarea Ministerul Finantelor Publice catre pietele externe, tinand cont de anuntul cu privire la pregatirea emisiunii de eurobonduri amanata in 2009, ar fi benefica atat pentru populatie, cat si pentru firme.
Intr-o mare masura, firmele au fost private in 2009 de catre institutiile bancare in ceea ce priveste creditarea, avand in vedere predilectia acestora pentru un client mare şi sigur: statul roman.
Acesta din urma a fost preferat de catre banci, in primul rand datorita posibilitatii plasarii de sume la o rata de dobanda mai mica, dar sigura, comparativ cu riscul mai ridicat pe care l-ar fi presupus plasarea acestora la firmele private, in contextul economic actual.
